Exista mai multe metode de uscare a aerului folosite pentru diferite tipuri de flori. Cea mai usoara si mai eficienta modalitate de a usca majoritatea florilor este sa le legati in manunchiuri mici cu sfoara, rafie sau panglici si sa le atarnati cu susul in jos, in lumina directa a soarelui intr-un loc cald si bine ventilat.
Ciorchinii trebuie sa contina un tip de floare. Florile mari sunt uscate individual. Frunzele se indeparteaza cat mai curand posibil dupa ce au fost luate. Ei retin umiditatea si incetinesc procesul de uscare. Carligele sau firele sunt plasate la cel putin sase centimetri de tavan.
Capetele trebuie sa fie esalonate pentru a permite circulatia aerului. Acest lucru previne mucegaiul si putregaiul. Poate fi necesar sa se reconecteze ciorchini sau flori individuale pe jumatate prin procesul de uscare, deoarece tulpinile au tendinta de a se contracta pe masura ce se usuca. Exista in prezent trandafiri conservati in diverse moduri.
Perioada de uscare poate varia de la o saptamana la cateva saptamani, in functie de tipul de material, cand si unde a fost recoltat si de umiditatea locului in care se usuca. Tulpinile de flori agatate tind sa se usuce nefiresc, iar florile devin foarte fragile.
Flori compacte, cum ar fi galbenele, crizanteme, floarea-soarelui si zambilele se usuca bine intr-o camera de convectie cu ventilator. Camerele ne-ventilate nu sunt adecvate, deoarece genereaza prea multa umiditate. Materialul trebuie sa fie uscat la o temperatura scazuta (30-35˚Celsius), timp de mai multe ore.
Florile sunt gaurite intr-un rack de plasa de sarma, lasand spatiu pentru ca tulpinile sa se incurce mai jos. Timpul necesar depinde de densitatea florilor.
Uscarea pe silicagel
O alta tendinta este silicagelul. Costul sau initial este mai mare decat cel al combinatiilor de borax-nisip sau borax-porumb, dar silicagelul poate fi folosit de mai multi ani. Silicagelul usuca rapid florile, deci poate fi folosit pentru a usca mai multe flori in timpul unui singur sezon decat aceeasi cantitate dintr-un amestec de borax.
Silicagelul este disponibil sub un numar de nume comerciale. Este alb, dar unele tipuri contin cristale albastre care actioneaza ca un indicator al cantitatii de umiditate care a fost absorbita.
Cand aceste cristale sunt albastru clar, materialul este uscat. Pe masura ce umiditatea este absorbita din flori, cristalele devin treptat roz. In acest moment, este timpul sa re-uscati cristalele inainte de a le folosi din nou.
Pentru a usca materialul, gelul de siliciu se raspandeste pe tigle deschise sau pe foi de gatit intr-un strat gros de ½ pana la 3/4 inch.
Materialele care urmeaza sa fie conservate sunt apoi coapte intr-un cuptor la 250˚Celsius timp de aproximativ o ora sau pana cand cristalele care indica umiditatea, daca sunt prezente, sunt din nou albastre. Materialul este apoi agitat de mai multe ori in timpul uscarii.
Florile uscate in silicagel trebuie plasate in recipiente etanse. Daca un recipient nu este sigilat strans, silicagelul absoarbe umezeala din aer si florile se usuca prea incet sau deloc.
Se poate folosi un vas de bomboane, un recipient de plastic, o cutie de cafea, un borcan cu gura mare sau orice alt recipient cu un capac bine fixat. Daca nu exista containere cu capace stranse, varfurile desprinse trebuie sigilate cu banda.
Silicagelul este deosebit de util pentru uscarea plantelor fragile si a florilor cu culori delicate. Florile care se usuca cel mai bine in silicagel sunt aliu, anemona, albastrau, trandafiri, lalele si zambilele.
